Size of the Universe

Largest star ever discovered, compared to our Sun

Quasari, Supernove, Gauri Negre

Quasarii

Quasarii sunt stiuti ca fiind miezuri active de galaxii. Sunt cele mai stralucitoare, rapide si departate obiecte cosmice cunoscute din univers. Ca si o stea, un quasar apare ca un punct stralucitor. Quasarul are in dimensiuni cam cat Sistemul Solar.
Unii quasari radiaza energie cat 100 de galaxii gigant.

Pulsarii

Pulsarii sunt stele neutronice care se rotesc si emit unde radio ce pot fi detectate de pe pamant ca un impuls. Rata de pulsatie arata rata de rotire. Cele mai incete se rotesc o data la 4 secunde, iar cele mai rapide de 30 de ori pe secunda.

Stelele neutronice

Daca miezul unei stele explodate are intre 1,4 si 3 mase solare, gravitatia il comprima pana cand protonii si electronii se unesc formand neutroni.
Acest tip de stea este numita neutronica.

Gaurile Negre

Cand o stea explodeaza ramane in urma un miez. Daca are de peste 3 ori masa Soarelui, miezul se contracta intr-un punct de volum 0 dar densitate infinita. Campul gravitational al acestuia este atat de puternic incat creeaza in jur o regiune numita gaura neagra; odata intrat in gaura, nimic, nici macar lumina nu mai poate iesi.

Supernovele

O stea gigant cu o masa de peste 10 ori masa Soarelui isi incheie viata cu o explozie numita supernova. Explozia este atat de energica incat poate fi observata de oriunde din galaxie. Daca explozia lasa in urma un miez de 2, 3 ori masa Soarelui, atunci miezul va forma o stea neutronica. Daca este de peste 3 ori masa Soarelui, va forma o gaura neagra.

Constelatii

Din timpurile stravechi, oamenii au observat forme imaginare formate din grupuri de stele, pe cerul noptii. Folosind linii, ei au unit stelele in aceste grupuri, spre a forma figuri numite constelatii. Fiecare constelatie reprezinta o creatura sau un obiect si o parte din ele au nume luate de la figuri mitologice. De pe Terra stelele ce formeaza o constelatie par apropiate una de cealalta, dar de fapt se afla la diferite distante de noi. Totul depinde de diametrul si luminozitate stelei.

Printre primele civilizatii care au construit constelatii amintim Babilonienii, Indienii, Grecii, Romani, Chinezii si Amerindienii. Aceste civilizatii locuiau in emisfera nordica si de aceea ei au construit numai constelatiile vizibile din aceasta parte a plantetei noastre. Astronomul greco-egiptean ce a trait in al doilea secol, Ptolemeu, a catalogat mai mult de 1000 de stele si a notat 48 de constelatii in lucrarea sa Almagesta. Aceste 48 de constelatii sunt numite constelatiile antice si se folosesc si acum.

La inceputul secolului XVI navigatorii europeni au inceput sa exploreze emisfera sudica, si au observat pe cer stele necunoscute. Asa au aparut constelatiile emisferei sudice ce au nume mai tehnice. La inceputul secolului XVII, astronomul Johann Bayer a numit 12 constelatii sudice; compatriotul sau Jakob Bartsch a numit alte trei constelatii. Johannes Hevelius a numit in sapte constelatii in 1687. In urma unei calatorii in Africa de Sud, Nicolas-Louis de Lacaille a numit inca 14 constelatii si a catalogat 10,000 de stele. Aceste noi constelatii sunt cunoscute sub numele de constelatii moderne.

Inainte de anul 1922 orice astronom putea sa denumeasca o parte dintre constelatii sau chiar constelatii intregi. Din cauza aceasta s-au creat multe confuzii. Pentru a elimina orice problema, Uniunea Astronomica Internationala, formata din astronomi din toata lumea, a decis sa stabileasca un numar fix de constelatii cu granite precis delimitate. Astfel s-au stabilit 88 de constelatii. Aceste 88 de constelatii au numele in latina, o limba universala.

Faceti click aici pentru a vedea o lista cu cele mai cunoscute constelatii.

Planete Extrasolare

 

Planete Extrasolare (Exoplanetele)

O planeta extrasolara sau o exoplaneta este o planeta ce se gaseste in afara sistemului nostru solar. Pana in septembrie 2011, numarul acestora ajunsese la 558 de candidate, majoritatea dintre acestea fiind descoperite prin alte metode decat observarea directa. Cele mai multe dintre ele sunt planete gigantice asemanatoare lui Jupiter.

Conform definitiei data de Uniunea Astronomica Internationala, o planeta trebuie sa orbiteze o stea. Au existat insa rapoarte ale unor asa zise planete (uneori numite planete interstelare) ce ar pluti libere in spatiu.

Planetele extrasolare au devenit un subiect investigat stiintific la jumatatea secolului al 19-lea. Astronomii au presupus ca acestea ar exista insa nu stiau cat de comune ar fi sau daca exista si unele asemanatoare Pamantului. Primele confirmari ale existentei acestora au avut loc in anii 1990; incepand cu anul 2000 mai bine de 15 planete au fost descoperite in fiecare an. Se estimeaza ca mai bine de 10% din stelele asemanatoare Soarelui au propriile planete insa se poate ca procentul sa fie mai mare.

Descoperirea acestor planete ridica si mai multe semne de intrebare privind posibilitatea existentei vietii extraterestre pe unele astfel de planete. Pana acum "Gliese 581 d", a treia planeta a stelei "Gliese 581" (la aproape 20 ani lumina departare de soare) pare a fi cel mai bun exemplu de posibila exoplaneta terestra ce habiteaza imediat in zona acestei stele. Adica aceasta planeta pare a fi pozitionata la o distanta optima fata de stea, dar posibilul efect de sera de pe aceasta exoplaneta ar putea cauza o crestere substantiala a temperaturii suprafetei acesteia.

Metode folosite pentru detectarea exoplanetelor:

1. Astrometria - Aceasta metoda consta in masurarea precisa a pozitiei stelei pe cer si observarea modului in care aceasta isi schimba pozitia in timp. Daca steaua are o planeta, atunci influenta gravitationala a acesteia va provoca miscarea stelei pe o mica orbita eliptica.
2. Metoda Doppler - Variatiile in viteza de miscare a stelei fata de Pamant pot fi deduse utilizand efectul Doppler. Aceasta a fost si este cea mai productiva metoda folosita.
3. Sincronizarea Pulsarului - Un pulsar (miezul ce ramane in urma exploziei unei stele ca o supernova) emite unde radio foarte regulate, in concordanta cu rotatiile lui. Micile anomalii in aceste sincronizari pot fi cauzate de prezenta unei planete.
4. Metoda Tranzitului - Daca o planeta tranziteaza steaua pe care o orbiteaza, stralucirea acesteiea scade foarte putin. Volumul de stralucire ce scade in urma trecerii planetei prin fata acesteia depinde de marimea planetei.
5. Discul Circumstelar - Un disc de praf cosmic inconjoara multe stele, si acest praf poate fi detectat deoarece absoarbe lumina venita de la stea si o re-emite ca radiatie infrarosie. Diverse trasaturi ale acestui disc de praf cosmic pot sugera prezenta unei planete.
6. Eclipsarea Binara - Intr-o eclipsa al unui dublu sistem stelar, planeta poate fi detectata prin gasirea unei variabilitati minime pe parcursul miscarii acesteia de dute - vino.
7. Faza Orbitala - Ca si Luna sau Venus, si exoplantele au faze. Fazele orbitale depind de inclinatia orbitei. Prin studierea fazelor orbitale, oamenii de stiinta pot calcula dimensiunile particulelor din atmosfera planetelor.
8. Polarimetria - Lumina stelelor devine polarizata atunci cand interactioneaza cu moleculele atmosferice. Un instrument numit Polarimetru este folosit in cautarea exoplanetelor, dar pana acum nu a gasit nici una.

Fara cateva exceptii, toate celelalte planete extrasolare au fost descoperite utilizand telescoapele terestre. Oricum, exista o multitudine de metode prin care aceste planete pot fi descoperite daca este folosit un telescop localizat in afara atmosferei terestre. In prezent, exista mai multe misiuni active destinate descoperirii de planete extrasolare, dintre care amintim: Kepler, Telescopul Spatial Spitzer, CoRoT, Telescopul Hubble, MOST etc. Deasemenea, mai multe misiuni sunt planificate pentru urmatorii ani, cum ar fi: Gaia, Space Interferometry Mission, Terrestrial Planet Finder si PEGASE.

Stele

Stele, Stea

O stea este in general un anumit tip de corp ceresc, deseori cu forma de sfera, masiv si stralucitor, format din plasma. Multe stele se pot vedea ca puncte stralucitoare pe cerul noptii, ce tremura sau clipesc, datorita insa, efectului atmosferei terestre. Soarele este o exceptie notabila, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibila ca un disc (nu ca un punct). Unele stele pot fi orbitate de planete, acestea fiind numite exoplanete.

Cu ochiul liber se pot observa aproape 5.000 de stele, dar folosind un telescop optic se pot observa sute de mii de stele din galaxia noastra; cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din Univers (numarul acestora fiind extrem de mare, circa 70.000.000.000.000.000.000.000 sau 7 la puterea 22). In galaxia noastra, care poarta numele de Calea Lactee, exista aproximativ 300 de miliarde de stele.

Caracteristicile unei stele, cum ar fi temperatura, volumul si luminozitatea sunt determinate de masa sa. Caracteristicile fiecarei stele in parte variaza din cauza schimbarilor din timpul vietii lor. Culoarea unei stele are legatura cu temperatura sa. Daca stii valoarea uneia din proprietati se poate stabili cealalta. Stelele albastre sunt cele mai fierbinti. Cele rosii sunt cele mai reci, iar cele galbene, intermediare. Cele albastre pot avea la suprafata 50.000 grade Celsius iar cele rosii, 2.000.

Galaxia Calea Lactee

Galaxiile, Galaxia Calea Lactee

O galaxie este o aglomeratie de stele, gaze, praf cosmic si materie intunecata tinute impreuna de gravitatie. Cele mai mici galaxii au cateva sute de ani lumina si contin 100.000 de stele. Cele mai mari pot avea si 3 milioane de ani lumina si contin mii de miliarde de stele. Formele acestora au fost clasificate pe baza unui sistem introdus de Edwin Hubble. Cu toate că asa numinta materie intunecata si energie intunecata reprezinta peste 90% din masa majoritatii galaxiilor, natura acestor componente invizibile nu este inteleasa bine. Exista ceva dovezi conform carora in centrul unor galaxii (probabil a tuturora) există gauri negre imense.

Galaxiile sunt de patru feluri: eliptice, in spirala, in spirala barata si neregulate. O descriere putin mai detaliata a tipurilor de galaxii este data de secventa Hubble. Cu toate ca secventa Hubble cuprinde toate galaxiile, ea se bazeaza numai pe tipul morfologic vizibil. Deci ea poate omite importanta anumitor caracteristici ale galaxiilor cum ar fi rata de formare a stelelor.

Galaxia noastra, Calea Lactee, este o galaxie in spirala ce contine in jur de 500 miliarde stele. S-a format dintr-un urias nor de gaz si praf acum 10 miliarde de ani. In centru exista un nucleu dens si sferic de stele care poate contine o gaura neagra. Nucleul este inconjurat de un disc ce contine brate sub forma de spirale ce sunt formate din stele tinere, iar nucleul si marginea discului, din stele mai batrane.

Faceti click aici pentru a vedea o lista cu cele mai cunoscute galaxii.